Vara de gemeni

Privirea acea intunecata o cunoscusem de mult in dinsa ardea pasiunea rosie si patimasa de a trai totul pe ultimul moment.Blocurile se transformau in evantai pe masura ce mergeam ,mergeau in sincron fulgii de zapada ca in arta optica distilata prin fortile mintii.
De ce vreau mai mult?De ce simt ca lipseste in antagonsimul meu de viata ceva,de unde atata pofta de pericol si de necunoscut?
Nu am fost timida niciodata ,cand eram mica sustineam in locul inimii mele ca am o masca de janus un zambet si o lacrima ,ca asa sunt eu si totul se atrage in partea mea ca un magnet al polilor.
Exista mai mult in viata asta decat cotidianul zilelor decat invarteala sporadica a lunilor decat imensitatea anilor ce trec peste mine ca o vara dogoritoare de gemeni.
Vreau atat de mult ,cred ca ingerul meu este atat de departe si nimic nu se indeplineste.Nu mai sunt copil.Stiu ca nu mai pot sa cer ceea ce vreau cu usurinta anilor de copil.Sperantele sunt pene alcatuite din stralucirea verii ,fulgii sunt notele cerului cantec pe acest pamant mai curand dans de vals in mijlocul pietei.
Nu am reusit nimic dar nu ma impotmolesc si merg mai departe pentru ca stiu ca trebuie sa continuu..sa am vointa